Lansarea primei mele cărţi "Irina", în 1996, la Muzeul Literaturii Române.
Prima carte a vieţii mele (autobiografică, cel puţin 90%), scrisă pentru
colegi, cu multe lacrimi, parcă anticipând tristul eveniment: pierderea
fratelui meu, Constantin, cu o zi înainte de lansarea volumului.
Prof. Gh. Bulgăr, care afirmă că
limba folosită de autoare este o limbă foarte frumoasă şi autentic românească.
Ioana Postelnicu, importantă prozatoare (ciclul Vlaşinilor, romanul Bezna, republicat cu o prefaţă scrisă de Constantin Crişan, fratele meu ş.a.), a fost foarte entuziasmată de stilul meu, subliniind îndeosebi acea fatalo-optimistă exclamaţie: „Asta-i!”, care punctează unele finaluri de capitol din carte. Cu toate acestea, mâhnirea lăsată de pierderea fratelui meu rămâne.
După cum se vede, am avut parte de un public receptiv şi foarte numeros.
Îi sunt recunoscătoare lui Nicolae Ţone, editorul cărţii şi patron al Editurii „Vinea”, care mi-a făcut o lansare… ca la carte.
Poetul Ion Lazu, care mă întreba dacă nu cumva am ţinut un jurnal,
arătându-se uimit de cantitatea de informaţii pe care o conţine cartea. I-am
răspuns că nu, pentru că m-am bucurat întotdeauna de o memorie bună, fapt
recunoscut şi de cumnatul meu, scriitorul şi omul de radio Ion Marinca (poza
următoare).
Actriţa Doina Ghiţescu mi-a citit câteva fragmente din carte.
Eu (cu mai puţine riduri), mulţumindu-le colegilor mei pentru faptul că există şi recunoscând că pentru ei am scris cartea. Personajele mele încă trăiesc şi le iubesc nespus de mult.
Am dat autografe cu multă plăcere, uitând un pic de toate necazurile.
Lansarea cărţii mele Casa din vis - Rochia de mireasă, la Muzeul Literaturii Române, în anul 2000. Valentin Borda († 2005), editorul cărţii, şi Aurelian-Titu Dumitrescu (în dreapta), poet şi publicist. Vorbeşte Valentin Borda.
Eu dând autografe, alături pictoriţa de pictură naivă Valeria Tofan - colegi şi familie.
Vorbeşte Ion Marinca (1927-2003), ziarist şi mare
povestitor de-al vânătorilor şi pescarilor.