Aurel Crişan, tatăl meu. Inginer hotarnic cu studii la Viena în timpul Imperiului. Om cu o cultură vastă, el însuşi poet şi prozator. Tocmai am publicat în "Poezii şi povestiri" câteva pagini care au supravieţuit urgiilor vremii şi vremurilor. Este erou naţional din primul război mondial (documentele se află la Muzeul Naţional de Istorie al României).
Mama şi sora mea Aura - frumoasa familiei, eroina din "Casa din vis", cea cu "recipisele". Dacă mama nu ar fi în doliu după tatăl meu, nici nu s-ar deosebi care este fiica şi care este mama. Poza datează din 1942. Aura a trecut şi ea pragul dincolo în 1994.
Ecaterina-Dorina, sora mea cea mai mare (dintre toţi fraţii). A făcut Conservatorul - Secţia canto. Avea o voce de aur şi un suflet pe măsură. Este victima sinistrului din 4 martie 1977.
Fraţii mei, Felicia şi Ioan († 1990) tineri şi frumoşi într-o întâlnire inopinată la Vatra Dornei. Ioan este şi personajul meu din romanul "Casa din vis". Un om rarisim ca intelect (absolvent al Academiei Comerciale) şi ca om. Am fost permanent prieteni până când… Felicia este scriitoare (prozatoare, poetă) şi pictoriţă.
Maria (Mioara, 1930-2019), sora mea, latinistă de forţă, poliglotă cu numeroase
studii de specialitate despre strămoşii noştri daci şi romani, despre poetul
antic Ovidiu, dar şi despre transilvăneanul universalist George Coşbuc etc.
Eu, pe post de… mireasă,
împreună cu Aura - cea care mi-a cusut şi rochia. Această rochie are propria ei
poveste şi, asemenea celei din cartea Rochia de mireasă, se
înscrie într-un destin mai mult sau mai puţin fericit.
Tot Aura, frumoasă, actriţă. Din păcate i-a frânt aripa o altă mare actriţă. Aura, fiind la debut, a căzut victimă invidiei profesionale, mereu prezente.
Constantin, fratele meu scump şi drag, la absolvirea facultăţii, în 1961: estetician, critic şi istoric literar, traducător, însă totdeauna foarte grăbit. PREA grăbit!
La petrecerea de nuntă a lui Constantin cu Sanda Chiose, Intercontinental, 1975. De la stânga la dreapta, planul al doilea: eu cu Felicia, Constantin, cu o prietenă invitată. Planul unu: Sanda, cu un invitat (mie, necunoscut).
Eu şi sora mea Elena, la Sinaia, cu nepotul ei Dragoş. Ea este un personaj din romanul "Casa din vis". Frumoasă şi cât se poate de descurcăreaţă în toate problemele vieţii. Este mistreţ după zodiacul chinezesc, zodie ce i se potriveşte ca o mănuşă.
Întâlnire de gradul III: Gara de Nord,
1963. De la dreapta la stânga: eu, Constantin, Zoica (soţia lui din acel
moment), Ioan, Mioara, Gina, Aura, Georgeta, mama, în braţe cu nepoţica ei,
Gabi - după care am alergat apoi tot peronul - Ketty, Ionuţ (soţul Feliciei) şi
Felicia. Aşa cum spunea moş Creangă: „Şi, Doamne, bine mai era pe atunci…, că
şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi...”. Cât despre frumuseţe, ce să mai vorbim… Mă uit la Constantin şi îmi
amintesc: anul acesta (2011) se împlinesc 15 ani (!) de la trecerea lui în
nefiinţă. Eram nu doar fraţi, ci şi buni prieteni. Ioan nu mai este de… 21 de
ani şi nu vreau să mai evoc toate tristeţile. La ce bun?
Eu cu odraslele, Doru şi Diana şi nepoţica, fiica lui Mihai (Matei, în cărţile mele) stabilită în SUA, unde fratele meu a murit.
Felicia - cu prof. Emil Boldan, la Editura de Stat Pentru
Literatură şi Artă. În afara condeiului pe care l-a stăpânit cu măiestrie,
Felicia are o voce superbă şi, de ce nu?, ia priviţi-i picioarele. O prietenă
de conversaţie inepuizabilă, băncoasă, inteligentă: o „Săgetătoare” cu săgeţi
bine orientate spre ţintă!
Ionel şi soţia lui, Pussy Greceanu - fiica generalului Greceanu († 1982).
Horia, singurul supravieţuitor dintre băieţi, şi cel mai mare. Poza îl prezintă în costum de colonel de marină. A urmat, între altele, Conservatorul Popular iar vocea lui se păstrează în Fonoteca de Aur de la Iaşi, unde s-a stabilit de foarte tânăr. A avut o fiică, Dorina Crişan-Rusu (1953-2006), mare pianistă şi compozitoare de muzică de scenă pentru Naţionalul ieşean şi cel bucureştean, mai ales. S-a stins tins din viaţă în urma unei boli necruţătoare.
Acelaşi Horia, la doar 17 ani, seminarist la Mănăstirea Neamţ.
Mihai, fratele meu - „Matei” în
cărţile mele, decedat la reşedinţa uneia din fiicele sale stabilite în SUA.
Aici, în costum de cosmonaut, înainte de ultimul său „zbor”. A lucrat ca ofiţer de marină (căpitan secund de cursă lungă),
apoi ca economist de forţă la Navlomar - Constanţa.
Georgeta, mezina familiei - filolog, poetă şi eseistă,
stabilită în Germania, la Köln. Aici, la Centrul Cultural Român (de ea fondat),
în cadrul unei întâlniri cu H. R. Patapievici şi Emil Hurezeanu. A publicat 4
cărţi de poezie, ultima în 2009 (Scrisori
paradoxale), celelalte fiind: Liturghia
plecării, Fântâna
zeilor şi Transcendenţă. Membră a Uniunii
Scriitorilor din 1994.
