Ultimatumul sovietic din 1940 a luat total pe nepregătite autorităţile române, astfel încât ele nu au reuşit să organizeze o refugiere în ordine a celor doritori şi nici nu au putut fi retrase cadrele cele mai devotate ţării din Basarabia şi Bucovina. Din această cauză, exodul a îmbrăcat un caracter de totală dezordine, iar cei care n-au putut pleca la timp au suferit cumplit de pe urma represiunii sovietice.

Imagini prieteni

Studente, trimise la Predeal într-o scurtă vacanţă. Eu, cu două colege de an (anul trei de facultate) şi de cameră, ambele purtând numele Veronica, 1957. 













Întâlnire după 20 de ani (1982), cu doi colegi: Traian Cojocaru (stânga, † 2007) şi Gicu Roman (dreapta). Acesta este unul dintre cei mai buni parteneri de dans, în special vals. A rămas un important cultivator de cartofi la Lunguleţu, actualmente având şi o firmă de pesticide, împreună cu familia. Însă lucrul cel mai important: Gicu a rămas un mare sufletist.












La Cercul Militar, împreună cu preotul Vasile Oprescu († 2009), la nunta fiului său, Lucian - tot preot.












Cu actriţa Violeta Andrei (se vede şi Ştefan Andrei), la o agapă a lui Sandu Ignat, colegul meu de facultate despre a cărui memorie de elefant am scris în Irina - el însuşi scriitor şi memorialist. Organizează anual întâlnirile noastre, la 15 septembrie. A fost şeful de cabinet a lui Manea Mănescu! Este un băiat şi un coleg… de milioane! În  studenţie ne-a ajutat mult, mult.

Cu Lucreţia, Lia din Rochia de mireasă, cu destinul ei oarecum haios! Eram la o mică agapă la mine acasă, în 1997. 












Cu Valentin Borda, la nunta fiului său, Petruţ. El este editorul cărţii Casa din vis - Rochia de mireasă. S-a stins în anul 2005, în urma unei boli nemiloase. Prieten de familie şi coleg cu fratele meu Constantin, la Facultatea de Litere din Iaşi. 



Pe peronul gării din Buzău. Ne întorceam de la o sărbătoare a lui George: 25 de ani de la terminarea liceului. Ca o fată bună, l-am însoţit, şi a rezultat această amintire.